Social

Uneori ar trebui sa fim recunoscatori

Doamne, dacă n-ai fi tu, eu n-aș trăi, mă faci să trăiesc și trăiesc la limită în fiecare zi, fie că e soare ori ploaie.

Îți mulțumesc că am reușit să cunosc atâți oameni frumoși, că am semănat atât de multe amintiri plăcute și neplăcute, că m-ai făcut să cresc cunoscându-te pe tine.

Iașiule drag, îți mulțumesc pentru toate străzile liniștite și zgomotoase, pentru toate parcurile în care am făcut atât de multe amintiri, îți mulțumesc pentru Copou și teii lui, ăia sunt feblețea mea, parcă verdele n-ar mai fi la fel fără ei, pentru “Teatrul Național” și esplanada lui , unde vara îmi pot clăti ochii cu picturi făcute cu suflet, pentru “Palatul Culturii” în care n-am mai fost de când eram un ghem de ață, pentru Mitropolie și Bulevardul Ștefan cel Mare unde am luat de-a trânte și am mâncat la fiecare plimbare floricele cu sare, mulțumesc pentru liniștea ta și zgomotul turbulent, pentru amintiri și coșmaruri, pentru ei și pentru mine.

Te îmbrățișez cu drag…