Social

Oda pentru vara

Mirosul tău , atingerea ta mă face să nu mă mai simt singură și mă înteb (în minte) : “ Te uiți la ploaia asta? Și dacă te uiți la ce te gândești, gândești ca mine?”

Dar prinvind prin mozaicul țesut afară , întind mâna pe geam, și trec ezitând mâna pe marginea uda a geamului și apoi mă avânt tot mai departe, întinzându-mi mâna spre exterior, luând in primire câteva resturi de apă, ce se răspândesc puțin câte puțin în palma mea, așternând o poveste pe care numai cerul o știe..

Chiar dacă încă nu te pot gusta pe deplin, mă bucur că ți-ai amintit și de mine .

Dar acum, s-a făcut târziu iar gândurile mele se îneacă în sunetul frunzelor îmbibate de ploaie, e timpul să respir încă odată și să merg mai departe…

Imi este dor de tine , vară…

Lasa un comentariu