Social

Cat este de important sa asculti?

E imprevizibil , mă face să trăiesc, mă face să merg, să mă plimb, să cutreier, să descopăr. Sunt curioasă de fel, așa m-a făcut mama, așa m-a făcut el, el mi-a deschis pofta de “a cunoaște”, de “a simți” și simt, așa cum știu eu, chiar pot spune că… îl iubesc, da… îl iubesc, tare.

Fiecare dintre noi avem un locușor unde , suntem noi… putem să lăsăm tot de-oparte și să ne așezăm, undeva, într-un colț strâmt, ca într-o cutie și să medităm. Toți avem un loc în care să ne simțim ca “acasă”. “Acasă” nu e doar o clădire, un apartament, o cameră, patru pereți și un geam, un pat, un tablou sau un covor, e mult mai mult, e … “sentiment”, “încredere” și “dorință”.

Tu mă faci să te iubesc chiar dacă uneori nu te suport și poate prin anumite cuvinte necugetate cum trebuie, ajung să te urăsc, dar până la urmă și ura, asta, bat-o-vina e și ea o formă de iubire, o iubire mai cu patos, mai denivelată și abruptă, cu un final poate nu atât de dulce precum am fi dorit.

Știi, obișnuiesc să merg , mult , te caut peste tot, cercetez cu o curiozitate absurdă fiecare colțișor al corpului tău, mângâi cu privirea fiecare rană deschisă, fiecare urmă de durere, fiecare rid de bucurie, însemnat acolo, adânc în cimentul învechit, prăfuit și uitat de mine și de restul gloatei de nerecunoscători care te folosim zi de zi, care te judecăm și te jupuim mai rău decât pe Iuda. Mă întreb oare cine se mai gândește la tine, cine îți spune că te iubește sau doar îi e dor de tine…

Lasa un comentariu