Noutati

Asa ca incep cu inceputul

Am terminat clasa a 12-a … incredibil nu? N-am crezut veodata ca imi va fi dor , ca voi suspina si cel mai rau ca voi plange dupa tot.. dar iata ca mi-am dat seama inca o data ca eu sunt om in realitate si nu stana de piatra.

Cine ar fi spus ca am sa traiesc sa ii vad si pe colegii mei plangand dupa noi insine, dupa trecut, dupa inceput. N-a fost prea dramatic, bocete, calamitati naturale, prabusiri pascaliene de necontrolat… a fost doar o simpla manifestare a sentimentelor, am plans, am ras, am plans din nou … si dupa aceea am contemplat rasaritul impreuna si am rememorat, unii revenindu-si din furtuna mahmurelii trecute. Chiar si cei ” duri”, “tari” au cedat infiorator.

Iar azi dupa aproape doua saptamani inca imi vine sa mai vars o lacrima doua dupa colectivul pe care il voi lasa in urma ( deprimant, mereu am fost mai lipicioasa de fire ) m-am atasat de ei chiar daca la inceput am fost tare sceptica 🙂 )

Lasa un comentariu